Scopul activităţii terapeutului ocupational:
Fiecare copil este deosebit, iar rolul nostru poate fi rezumat la următoarele:
Ce înseamnă a crea un mediu adaptiv pentru o dezvoltare mai eficientă a copilului?
Este bine ştiut, că copilul, absoarbe în mod natural şi progresiv, tot ceia ce îl înconjoară. Astfel, copilul asimilează, analizează, explorează mediul, obiecte, jucării. Copilul trăieşte experienţe, care trezesc impresii, senzaţii, pe care le va clasifica în percepţii. Experienţele sunt fundamentul maturizării sale psihice. Rolul nostru este să menţinem dorinţa copilului de a explora şi învăţa.
Iată câteva procedee practice din arsenalul terapiei ocupaționale.
Pentru a stimula simţurile, iată cîteva activităţi simple:
Strategii:
Pentru copiii mici pentru a stimula pipăitul şi experienţele tactile: Să atingă materiale cu diverse texturi (să le deosebească, să le asocieze, să le aşeze în perechi): pernuţe, cărţi tactile, pietricele, nisip, spumă de ras, materiale din natură: fasole, mazăre, nuci, castane e.t.c. Să se deplaseze pe o cărăruşă senzorială, să meargă cu picioarele goale pe diferite suprafeţe: iarbă, nisip, apă.
În cazul copiilor, care sar ore întregi pe tamburină, suprafețe înalte, lovesc, trîntesc jucăriile cu exces, rod pixuri, mînecele hainelor, o strategie oportună ar fi să le oferim aport proprioceptiv. Le oferim ocazia să transporte greutăţi, suprafețe ce vibrează și altele.
Copiii hiposensibil vestibular nu se tem să cadă, se caracterizează prin aceia, că sunt în continuă mișcare, se pot învîrti ore întregi fără a ameți, întotdeauna sar, aleargă, sunt în căutare de senzații tari, îi plac mișcările rapide și bruște. Propunem copilului să se aşeze pe o minge, perna care vibrează, dozăm și structurăm activitățile. Acești copii învață mai ușor în mișcare, într-un ritm mai intens.
IMPORTANT!!! Sistemele tactil, proprioceptiv și vestibular sunt sisteme strîns legate unul de celălat, sunt de bază, sunt precum rădăcinile copacului care hrănesc tulpina și ramura, sunt fundamentul întregii dezvoltări ulterioare. Dacă nu este dezvoltată baza începem de la ea, deoarece resursele copilului fără această bază vor fi lente și limitate.
Pentru a propune una din strategiile sus numite, este important de luat în considerație potențialul real al copilului, punctele forte, prioritățile importante, crearea unui mediu adaptiv conform necesităților sale. Toate acestea, implementate în comun cu părinții, îi va schimba calitatea vieții și a participării active în viața de zi cu zi.
Autor:
Alla Marinova – psihopedagog cu competenţe
în terapia ocupaţională şi integrare senzorială,
formator în comunicare prin muzică
Oficiul central Tony Hawks Centru, str. Drumul Taberei 10, Buiucani, m. Chișinău, MD – 2008
E-mail: info@tonyhawkscentru.md
Oficiu de kinetoterapie din cadrul Instituţiei de tip grădiniţă a Complexului Pilot de Pedagogie Curativă, strada Macilor, 37, or. Chișinău, sectorul Rîșcani
Oficiu de kinetoterapie grădinița 167, pentru copii cu dizabilități multiple, str. Ipolit Soroceanu, 42, or. Chisinau, sector Centru